DESPRE PERMITERE

poza permitere fotoshop

Inca de la Conferinta de Vara de anul trecut (2012) a Cercului Crimson, Adamus a lansat si a scos in evidenta conceptul de – a permite – mai puternic decat oricand, desi in mai toate materialele anterioare acest concept a fost prezent mai mult sau mai putin.

In lunile ce au urmat am simtit cum inima mea, in modul sau delicat si subtil prin care imi transmite mesajele sufletului meu, mi-a indreptat atentia tot mai mult catre intelegerea si integrarea acestui concept in constiinta mea. Poate si unii dintre voi ati simtit acest lucru si de aceea, dupa acest ultim Shoud pe care l-am ascultat de mai multe ori si l-am absorbit respirandu-i energia referitoare la asumarea a tot ceea ce experimentam, am simtit o pornire puternica de a asterne in scris cateva cugetari, constientizari, revelatii si sentimente.

In fiinta mea, asumarea se simte ca ceva foarte rotund ce include alegere constienta, acceptare totala, admiterea ca totul are un sens, din moment ce „totul este perfect in intreaga Creatie” si… multa, multa permitere, a da voie, a crea spatiul pentru ca nasterea in fizic a creatiei mele sa aiba loc.

Prin urmare, am reflectat si contemplat mult conceptul de a permite si tot distilandu-l am ajuns la concluzia ca permiterea reprezinta cea mai inalta stare de a fi…

A PERMITE inseamna, dupa mine, a ma afla intr-o stare permanenta de constienta in care imi aleg in mod deliberat gandurile, cuvintele si actiunile, astfel incat sa ma aflu in permanenta intr-o stare de aliniere cu dorintele mele. Aliniindu-ma cu dorintele mele, inseamna, mai departe, sa fiu aliniata cu Sinele meu Inalt, cu Sufletul meu, cu aspectul meu non fizic de SURSA, ce mentine vibratia exacta a dorintelor mele. In plus, toate acestea inseamna, de asemenea, ca am devenit una cu SURSA mea, am devenit Corpul de Constiinta prin care partea umana nu mai este separata de divin, iar eu reprezint un tot in care s-a integrat sub forma de intelepciune distilata intreaga experienta a Sufletului meu.

In acest context, este evident ca nu putem avea ganduri sau emotii negative si sa mentinem in acelasi timp aceasta aliniere, sau stare de permitere. De asemenea, nu putem actiona pe baza unor sentimente negative legate de aceasta actiune si sa fim in acelasi timp in starea de permitere.

Emotiile noastre ne indica foarte clar daca suntem/ne gasim intr-o stare de permitere sau daca suntem in rezistenta. Emotiile negative ne indica intotdeauna ca ne mentinem focalizarea atentiei pe ganduri si lucruri ce ne mentin intr-o stare de rezistenta si invers, emotiile pozitive, starea de bine ne indica faptul ca atentia noastra este focalizata pe ganduri si lucruri care ne fac sa ne simtim bine si deci ca ne aflam in stare de permitere. Chiar de curand am vizionat un filmulet de pe YouTube in care Eckart Tolle spunea ca putem fi intr-o stare de perfecta aliniere cu noi insine si sa spunem NU celor din jurul nostru cu toata dragostea si fermitatea, sau DESTUL! (NO MORE), in varianta Adamus. Pare destul de simplu!…

Din pacate, marea majoritate a oamenilor au o intelegere deformata in ceea ce priveste permiterea, chiar si cei din diverse comunitati spirituale. Acesti oameni cred ca starea de permitere insemna sa stam pur si simplu intr-o stare de pasivitate totala, fara sa facem nimic, crezand ca se ocupa Universul de tot… dar Universul suntem noi – un fractal al marelui Univers.

Asadar, consider ca nu este vorba de a sta intr-o stare de lene spirituala, sau „predare” in fata Universului, ca si cum acesta ar fi in afara noastra.

Adevarata permitere presupune o stare in care actionam din inspiratie si focalizare deliberata, chibzuita si este lipsita total de orice rezistenta, dar nu reprezinta o energie stagnanta ci o energie in miscare. Cand unii oameni obisnuesc sa spuna – asa a fost sa fie – inseamna ca se percep pe ei insisi lipsiti de puterea de a schimba ceva in viata lor si mai inseamna ca traiesc la mila Universului, uitand ca suntem cu totii extensii ale acestuia.

Universul, Creatia este intr-o continua expansiune. Aceasta este starea sa naturala si perpetua. Ca si estensii ale Creatiei in ansamblul ei, noi, oamenii de pe Pamant, suntem practic marginea acesteia, varful sau cel mai extins, care continua sa se expandeze, sa se extinda, sa-si depaseasca limitele. Cu alte cuvinte, suntem forma de constiinta prin care Universul, Creatia, isi poate continua expansiunea sa permanenta si naturala, la infinit.

Prin urmare, noi suntem cei care ii spunem Universului in ce directie urmeaza sa se extinda, fiind practic cei ce conducem aceasta expansiune, si nu invers. Universul ne rearanjeaza in permanenta realitatea, functie de alegerile noastre, in directia in care ne focalizam energia, prin gandurile pe care ne punem atentia, cuvintele pe care le rostim, sau actiunile pe care le intreprindem, indiferent ca acestea sunt pozitive sau negative.  Asadar, prin felul in care ne traim viata noi ii spunem Universului ce sa devina, aratandu-i ceea ce devenim noi, in fiecare moment. Universul nu mai este Dumnezeu, ci noi suntem Dumnezeu, de asemenea.

Pentru o intelegere mai clara, putem asimila Universul cu un sistem de navigatie (GPS) ce este la dispozitia noastra, sistem ce isi reconfigureaza in permanenta traseul in functie de directia in care alegem noi sa ne indreptam, fara sa ne intrebe de ce am luat-o pe acolo sau pe dincolo, sau de ce nu am luat-o in directia care ne-a fost indicata, ci reconfigureaza in permanenta intreg traseul dupa directia indicata de noi.

Nu am venit aici pe Pamant, in corp fizic pentru ca Universul sa traiasca viata in locul nostru, deoarece acest lucru ar fi oprit expansiunea Creatiei, care inseamna noi si noi experiente la nivel de extensie a Creatiei, adica prin noi.

Astfel, daca intr-adevar dorim sa ne depasim conditia actuala ar fi poate potrivit sa ne examinam si re-examinam in permanenta sistemele de credinta si in special daca intr-adevar credem ca suntem creatorul propriei noastre realitati. Este ca si cum am juca un joc impreuna cu Divinul nostru, joc in care daca noi nu ne jucam rolul nici Divinul nu-si poatge juca rolul sau, ramanand intr-o stare de stagnare pentru ca nu stie care este directia in care sa se indrepte.

Poate n-ar strica sa ne intrebam din cand in cand: „Incerc oare sa las Universul sa traiasca viata in locul meu, sau eu sunt cel/cea care traieste viata, alegand ceea ce doresc si actionand pentru a ma misca in directia dorintei atunci cand simt o pornire din interiorul meu, cand sunt inspirat/a sa actionez, permitand in acest fel Universului sa-si joace rolul sau, care nu este altul decat acela de a ma inspira pe mine, de a-mi oferi sincronicitate in desfasurarea evenimentelor din viata mea si oportunitati mereu noi, ce imi permit sa-mi manifest dorintele.

Deci, a fi o persoana spirituala nu inseamna sa ma aflu in permanenta intr-o stare de visare si inactivitate, sau sa reprezint obiectul manipularii altora, ci, dimpotriva, sa dau drumul viselor ce ma tin in afara mea si sa devin creatorul propriei mele experiente. A actiona in mod inspirat de ceea ce simtim reprezinta unul din motivele principale pentru care am ales sa venim in aceasta dimensiune fizica. Este vorba de „dulceata” experientei prin utilizarea actiunilor noastre fizice in aliniere cu dorintele noastre, dorinte ce duc la expansiunea Creatiei. De aceea, tot mai multe suflete aleg sa vina aici pe Pamant, pentru a trai aceasta perspectiva fizica unica.

In acest sens, se poate spune ca cea mai spirituala stare de permitere este aceea de a actiona. De exemplu a face alegeri reprezinta o forma de a actiona; a fi observatorii directiei in care ne focalizam atentia si a schimba intentionat aceasta focalizare pe ceea ce preferam si pe ceea ce ne face sa ne mentinem starea de bine inseamna, de asemenea o forma de a actiona fizic si constient asupra realitatii noastre. Astfel, putem folosi actiunile noastre pentru a ne schimba modul de gandire, pentru a schimba tipare de obisnuinta si sisteme de credinta, pentru a ne influenta modul in care ne simtim in fiecare moment si cu ocazia fiecarei provocari.

Poate de aceea, Adamus ne spune mereu sa mergem ca un Maestru, sa actionam si sa ne purtam ca un Maestru, folosind actiunile noastre – chiar daca initial reprezinta o joaca sau o simulare – pentru a crea realitatea pe care dorim sa o traim.

Pasivitatea si predarea cu acelasi sens, nu reprezinta intotdeauna permitere. Adevarata predare inseamna alinierea cu ceea ce vine din simtire, din interiorul nostru. Acest gen de pasivitate de fapt chiar se poate opune starii de permitere si starii noastre naturale de a fi, provenind de fapt din neincrederea in noi insine, din sentimentul ca nu avem control asupra vietii noastre si folosim acest lucru ca scuza pentru a scapa de responsabilitate. Acesta reprezinta un mod de intelegere deformat al starii de permitere , o intelegere care exista astazi, din pacate, in multe comunitati spirituale si care se refera la aceasta „predare” in fata Universului, ceea ce nu este cazul.

Adevarata stare de permitere ar fi, dupa mine, aceea in care suntem focalizati in permanenta pe starea noastra de bine, fara insa a judeca si a pune etichete pe ceea ce nu ne place, ci doar a fi constienti mereu de directia in care ne indreptam atentia,  deoarece constiinta noastra devine constienta prin intermediul atentiei – de aceea tot ceea ce ne trage in afara noastra si ne capteaza atentia, reprezinta o distragere si o seductie prin intermediul careia suntem manipulati de forte din afara noastra si pierdem energie – pentru ca permitem astfel acest lucru.

A permite inseamna a fi in permanenta atenti la ceea ce se intampla in interiorul nostru, la ceea ce simtim in fiecare moment si nu in afara noastra – de fapt, ceea ce este in afara noastra ar trebui sa ne conduca invariabil in interior deoarece stim ca realitatea exterioara este doar o oglinda a noastra. Asadar, a permite inseamna a fi focalizati pe noi, a simti si apoi a actiona in modul in care este potrivit si onorant, fiind inspirati tocmai de simtirea noastra. A actiona in acest mod inseamna a ne baza pe starea de bine ce curge din interior si ne aduce bucurie, facandu-ne sa ne simtim in armonie cu noi insine si cu intreaga creatie, inseamna a actiona din iubire si stima de sine. In schimb, a actiona/reactiona din ego, din impulsurile si neajunsurile partii umane, inseamna a actiona intr-un mod deformat in care se creaza relatii si situatii karmice.

In incheiere, as putea adauga ca starea de permitere este o stare lipsita total de conflict, sau de orice fel de lupta si fortare, o stare de sincronicitate, de curgere cu usurinta si gratie, pe care o putem accesa in acest moment din calatoria noastra, daca suntem prezenti si daca inlaturam acel cuvant, „dar”…, ce vine din minte si are tendinta de a ne intoarce atentia catre ceva din trecut, care ne-a conditionat una sau mai multe experiente, incercand sa ne faca sa uitam ca suntem un Creator ce poate oricand, printr-o noua alegere, sa creeze o experienta total noua.

Imbratisari tuturor,

Carmen R 

Posted in Blog Respiratia Constienta.