Respiratia Constienta: A FI PARINTE AL UNUI COPIL INDIGO/DE CRISTAL: A CRESTE COPII DIN PERSPECTIVA INIMII, de Celia Fenn

A FI PARINTE AL UNUI COPIL INDIGO/DE CRISTAL: A CRESTE COPII DIN PERSPECTIVA INIMII, de Celia Fenn

A fi parinte al unui copil Indigo sau de Cristal, reprezinta un privilegiu special in aceste vremuri turbulente si ale schimbarii. Ca parinti, contribuiti la crearea unor noi tipare pentru cresterea copiilor, pe aceasta planeta. Astfel, deveniti parteneri cu copilul vostru in vederea crearii unei relatii de rezonanta parinte/copil, necesara cresterii, rezonanta cu cel mai inalt nivel.
Copilul Indigo, sau de Cristal, a venit pe aceasta planeta cu „misiunea” sa proprie, specifica. Ca Indigo, se afla aici pentru a provoca formele si credintele existente, iar ca si Cristal, el se afla aici pentru a-i invata pe ceilalti imputernicirea si iubirea.Voi, parintii, sunteti parteneri in aceasta misiune de invatare si vindecare. Va puteti ajuta copilul sa-si indeplineasca aceasta misiune, intelegand care este rolul vostru.
Ca parinte al unui copil Indigo, va puteti astepta sa fiti provocati la tot pasul, insa dobandind insusirile necesare pentru a manageria aceste provocari, veti crea o relatie armonioasa intre voi si copilul vostru.
Ca parinte al unui copil de Cristal, va veti confrunta cu o vointa foarte puternica si cu frecvente ciocniri privind autoritatea. Din nou, asa cum am spus si mai sus, avand deja insusirile necesare de a coopera cu acest gen de probleme, veti usura cresterea si dezvoltarea unui astfel de copil.

VECHEA PARADIGMA A CONCEPTULUI DE A FI PARINTE

Aceasta veche paradigma pur si simplu nu va functiona in cazul copiilor Indigo si de Cristal si, de fapt, la asta trebuie sa ne asteptam. Ei sunt aici, tocmai pentru a provoca aceasta paradigma si a o inlocui cu ceva mai potrivit. Asadar, calea cu care ati fost voi obisnuiti nu va functiona pentru ei, pentru ca nu veti putea repeta, constient sau inconstient, tiparele conceptului de parinte care v-au fost aplicate voua.
Ca parinte al unui astfel de copil Nou, este nevoie sa deveniti constienti de ceea ce va determina sa apelati la un tipar anume al conceptului de parinte. Vechea paradigma s-a bazat, cu precadere, pe Putere si Frica. Parintele isi vedea copilul ca pe o responsabilitate ce trebuia probata si, prin urmare, sarcinile parintesti erau de a asigura acestuia partea materiala, educatia si formarea pentru a deveni un adult la fel ca si ceilalti. Copilul era crescut cu frica de pedeapsa si format in asa fel, incat, sa-si vada parintii, profesorii, sau pe alti adulti, ca figuri ale autoritatii. El era invatat sa accepte normele societatii prin prisma acestor figuri ale autoritatii, chiar daca aceste norme erau impotriva inclinatiilor si talentelor sale naturale. Parintii si cei ce au in grija copii vad acest rol al lor ca ceva prin care copilul trebuie controlat, de aceea se simt indreptatiti de a pedepsi copilul, chiar cu violenta, in cazul in care controlul exercitat de ei, sub forma impunerii unor reguli sau interziceri, a fost ignorat sau contestat de copil.
Scopul regulilor si al instructiunilor a fost acela de a asigura „integrarea” sau „conformarea” copilului cu societatea.
Parintii de stil vechi spun, adesea, lucruri precum – „trebuie sa faci asta pentru ca eu am spus asa si pentru ca sunt mama ta/tatal tau”, sau „trebuie sa faci asa pentru ca asa fac toti ceilalti”.
Parintele de stil vechi este un parinte autoritar ce solicita ascultare si respect, pe baza acestei autoritati legitime, in relatia copil/parinte. In cadrul acestui sistem de credinta parintele este considerat a fi „proprietarul” copilului si astfel are dreptul sa pretinda ascultare.
Parintii cred despre ei insisi ca stiu mai multe decat copiii, ca sunt mai intelepti si, de aceea, considera ca au dreptul de a cere si de a impune copilului lor un anumit comportament si anumite alegeri pentru viata lor.

NOUA PARADIGMA A CONCEPTULUI DE PARINTE

Aceasta noua paradigma se bazeaza pe IUBIRE si izvoraste din centrul inimii. In cadrul ei, fiecare copil este vazut precum un dar si un privilegiu. A fi parinte inseamna a avea „o experienta a inimii”, prin care adultul se ofera a avea grija si a asista Sufletul nou sosit pe Planeta. Aceasta misiune este un parteneriat in care parintele si copilul impartasesc aventura crearii unei experiente constiente de crestere si invatare, in cadrul parametrilor de ingrijire firesti, ai acestei relatii.
In acest model de parinte, bazat pe inima, copilul este vazut asa cum este de fapt – un suflet inalt si dezvoltat. Aceste suflete, Indigo sau de Cristal, au propria lor intelepciune pe care o pot comunica sau oferi lumii adultilor, iar rolul parintilor este, adesea, acela de a-i asista pentru ca ei sa-si poata aduce mesajul intregii lumi.
Pentru a putea face acest lucru este necesar ca parintele sa-si iubeasca si sa-si respecte copilul, sa-l incurajeze in a exprima in totalitate cine este cu adevarat si de a-i oferi oportunitatea de a se dezvolta intr-un mediu iubitor la intregul lui potential.
Ca sa deveniti astfel de parinti aveti nevoie de insusiri si calitati precum iubirea, toleranta, respectul si acceptarea neconditionata, ce vor face parte integranta din acest nou concept de parinte.
De asemenea, noul tip de parinte trebuie sa invete si sa inteleaga arta negocierii, a comunicarii si a disciplinei.

IUBIREA

Pentru noul concept de parinte, iubirea este insusirea cea mai importanta dintre toate. Multi parinti cred ca ea „vine in mod natural”, insa, de multe ori, ei nu fac decat sa reproduca propria lor paradigma de educare mostenita, fara a lua in considerare cu adevarat daca aceasta provine din inima lor sau nu.
In mod efectiv, nu iti poti iubi si respecta copilul daca nu te iubesti si respecti pe tine insuti. Atat de multi dintre noi am fost „adusi la realitate” cu mesajul – „nu esti destul de bun” – care ne-a cultivat o stima de sine scazuta si dificultati in ceea ce priveste iubirea si acceptarea de sine.
Oricine lucreaza cu copiii, va avea nevoie sa priveasca cu atentie in ce mod propriile probleme privind acceptarea de sine se pot proiecta catre copii. Din acest motiv, copilul poate fi vazut ca „neascultator”, „obraznic”, de „neimaginat” sau „imposibil de controlat”, iar oricare din aceste etichete nu inseamna altceva decat „a nu fi suficient de bun”.
De asemenea, mania nerezolvata a unui parinte, precum si ostilitatea sa sunt adesea reflectate inapoi acelui parinte, prin comportamentul copilului. De cele mai multe ori, un copil manios si temperamental va scoate la iveala aceste trasaturi, oglindind, de fapt, aceleasi emotii, reprimate de parinte.
Este dificil sa cresti un copil Indigo sau de Cristal, daca nu ai lucrat mai intai asupra problemelor tale, reusind sa te iubesti pe tine insuti, sa te imputernicesti si sa-ti exprimi intregul tau potential.
Copilul tau, Indigo sau de Cristal, va fi primul tau invatator, in cazul in care nu ai reusit sa lucrezi cu aceste probleme proprii. Vei invata sa te auto-imputernicesti si sa te apreciezi, pe masura ce el te invata aceste insusiri, dar va fi mult mai usor daca ti-ai dobandit deja aceste abilitati, calitatea ta de parinte a unui astfel de copil devenind o aventura impastasita a permiterii evolutiei.

ACCEPTAREA NECONDITIONATA

Acesta este, adesea, cel mai dificil lucru pentru un parinte. De regula, mandria parentala cere copilului sa traiasca conform anumitor asteptari, sau sa indeplineasca anumite roluri. Dar, copiii Indigo si de Cristal au propria lor intelegere de „a fi” si propriul lor simt referitor la cine sunt ei. Acest lucru este foarte clar pentru ei si, uneori, acest sentiment privind cine sunt se poate afla in opozitie directa cu dorintele si necesitatile parintilor. Cand se intampla asa ceva este nevoie de un parinte foarte special, care sa poata spune: „te accept asa cum esti” si „nu este nevoie sa fi ca mine”.
Un parinte critic si nesigur, poate considera drept o amenintare faptul ca are un copil foarte diferit de el insusi, prin urmare, ii cere acestuia sa se conformeze cererii sale.
Insa, noul gen de parinte permite copilului sau sa se dezvolte si sa fie ceea ce este, chiar daca in acest fel incurajeaza aspecte ale acestuia ce pot fi diferite de modul parental uzual de gandire sau de a fi, dar stie ca ele sunt darurile cu care a venit copilul.
Noul tip de parinte accepta, de asemenea, ca pe masura ce copilul sau Indigo creste si ajunge la adolescenta sau maturitate, poate alege altceva decat a urma cariera „sigura” si „responsabila” pe care si-ar dori-o parintii. Copiii Indigo pot alege sa fie creativi sau sa calatoreasca prin lume, pentru a vedea si simti viata, in loc de a merge la o universitate si a urma o cale deja setata. Parintii vor intelege ca acesti copii vad viata ca pe o creatie continua, in care se simt liberi „de a se remarca” atunci cand sunt atrasi sa faca acest lucru, pe masura ce-si urmeaza pasiunea. Probabil ca ei nu vor simti nici un interes pentru ceva sigur si stabil, in comparatie cu ceea ce ii pasioneaza, sau le stimuleaza creativitatea si ii distreaza.
Asta nu inseamna ca acesti copii nu vor crea abundenta. Adesea, adultii indigo creaza un nivel de afluenta al abundentei asemanator cu nivelul creat de parintii lor, dar fac acest lucru chiar inainte de a implini 30 ani, intr-un mod neobisnuit si creativ.

RESPECTUL

Acesta este strans legat de acceptarea neconditionata. Daca parintele poate accepta cine sau ce reprezinta copilul sau, atunci, pe aceasta acceptare se poate construi un respect mutual al unuia fata de altul.
Respectul mutual este fundatia pe care se va construi relatia parinte/copil.
Multi dintre parintii de stil vechi isi vad copiii ca fiind neexperimentati si destul de prostuti, inainte de a fi invatati de catre adultii intelepti si mult mai experimentati.
Parintii de tip nou inteleg insa, ca acesti copii sunt de fapt fiinte evoluate aflate in corpuri mici si, deci, in cadrul relatiei are loc un schimb reciproc de idei si experiente. Parintele il invata pe copil care sunt insusirile de care acesta are nevoie pentru a trai pe planeta in aceste timpuri. La randul sau, copilul il invata pe parinte despre noua perspectiva asupra vietii, ce izvoraste din conexiunea sa stransa cu lumea spirituala.
Acest respect mutual inseamna ca permiteti celorlalti sa fie ceea ce sunt fara a fi nevoie sa criticati acest lucru, sau sa fiti ostili pentru ca exista anumite diferentieri.
De fapt, noii parinti vor privi aceste diferentieri ca pe ceva ce poate fi celebrat, pe masura ce incep sa inteleaga imensa diversitate de posibilitati ce pot exista astazi in viata umana, pe planeta.

TOLERANTA

Acest subiect se refera atat la precedentul cat si la cel de dinaintea acestuia. Daca exista acceptare neconditionata, iubire si respect reciproc in casa, atunci, cu siguranta va exista si toleranta pentru diferentieri si nevoile diferite ale fiecarei persoane din familie. Apoi, aceasta toleranta poate fi extinsa in societate, in afara casei. Daca iti inveti copilul ca tu te accepti pe tine si ii accepti si pe ei asa cum sunt, este aproape sigur ca vor transfera (aplica) acest tipar si in relatiile lor cu alti copii sau adulti pe care-i intalnesc la scoala sau in diferite ipostaze sociale.
Toleranta si acceptarea fata de ceilalti este parte a misiunii acestor copii Indigo si de Cristal si ajuta la crearea unei lumi in care exista toleranta si acceptare pentru tot.
Parintii de tip nou vor demonstra copiilor lor ca se pot conecta intr-un mod respectuos, cu oameni care sunt ”diferiti” de ei, astfel, fiind capabili sa onoreze si sa celebreze aceste diferente, sau diversitatea in general, in loc de a se simti amenintati si infricosati din aceasta cauza, asa cum se simt multi dintre parintii de stil vechi.
Eficacitatea aspectelor mentionate mai sus, in descrierea noii paradigme a conceptului de parinte, se regaseste adesea in talentul parintilor de a impartasi arta vietii cu copiii. Toate acestea sunt implinite in mod efectiv prin arta comunicarii, a negocierii si a disciplinei.

COMUNICAREA

Comunicarea cu copilul vostru este una din caile „cheie”, prin care ii puteti arata acestuia dragoste si respect. Actul comunicarii este cel al daruirii si al primirii. Persoana care comunica ofera sau impartaseste idei, iar persoana care asculta primeste aceste idei. Ambele procese sunt „active”, actul de a asculta, fiind, de asemenea, o calitate.
Ca parinte este nevoie sa va plasati mai presus de a emite doar ordine si instructiuni, care va asteptati ca sa fie primite fara obiectii si cu supunere de catre copilul vostru. Apoi, mai presus decat orice, nu ar trebui sa va pierdeti cumpatul niciodata si sa inchideti astfel procesul de comunicare dintre voi si copilul vostru.
Utilizarea maniei si violentei in comunicare nu face decat sa invete copilul ca, daca doreste sa obtina ceva sau sa faca ce vrea, trebuie sa faca mult zgomot si sa fie cat mai agresiv. In plus, pedepsirea fizica invata copilul ca pentru a-si impune vointa trebuie sa fie agresiv si violent. Aceste tipare de comunicare vor fi integrate de copil si apoi externalizate (folosite) atunci cand acesta interactioneaza cu ceilalti copii.
Copiii de Cristal, in mod deosebit, se afla aici pentru a experimenta puterea, iar daca invata de la voi ca violenta inseamna putere,vor folosi apoi aceste lucruri in comportamentul lor si de multe ori chiar impotriva voastra.
Prin urmare, este mult mai bine de a-l invata pe copilul vostru sa comunice efectiv, dar cu respect, cheia fiind reprezentata aici de faptul ca ambele parti trebuie sa asculte ceea ce vrea sa spuna celalalt si prin actul ascultarii sa poata primi cu adevarat, intelegerea a ceea ce simte sau are nevoie celalalt.
Comunicand cu copilul vostru si in ceea ce priveste familia creati un tipar ce-l va afecta pozitiv pe acesta. Nu este nevoie sa presupuneti ca daca este mic, trebuie doar sa se conformeze cu ceea ce hotarati voi pentru el.
Copiii au nevoi emotionale ce trebuie luate in considerare atunci cand se iau decizii ce pot afecta intreaga familie.

NEGOCIEREA

Este parte a procesului de comunicare. Daca doriti ca o anumita cale sa fie urmata, sau anumite lucruri sa fie indeplinite de copilul vostru, va fi nevoie sa-i explicati de ce doriti aceste lucruri pentru el. Copiii Indigo si de Cristal nu sunt interesati (nu asculta) de comenzile autoritare, dar va vor asculta daca le veti vorbi calm si daca veti negocia cu ei ceea ce doriti.
Daca ceea ce doriti voi nu ii atrage in mod deosebit este posibil sa fie nevoie de negocierea oferirii unei recompense, pentru ca ei sa respecte ceea ce cereti voi. In acest caz ne confruntam cu o situatie in care ambele parti castiga si obtin ceea ce doresc.
Situatia de mai sus nu se refera la manipulare, altfel parintii inteligentilor copii Indigo vor trebui sa-i urmareasca pe acestia daca nu cumva devin manipulativi. Mai degraba, ar trebui sa fie vorba de gasirea unui confort reciproc in care partile sa fie in armonie si multumite cu ceea ce este de facut. De exemplu, daca strangerea jucariilor in fiecare seara reprezinta o problema pentru copil, puteti negocia cu el acest lucru in schimbul primirii in weekend a unei recompense care sa-l bucure. In caz contrar, nu va mai fi oferita nici o recompensa. Multi copii vor fi receptivi fata de o propunere ca aceasta, decat sa primeasca observatii in mod continuu de la mama lor, pentru nepunerea la loc a jucariilor inainte de culcare. (De obicei, ei uita sa faca acest lucru deoarece, in general, se ocupa de lucruri ce sunt mult mai importante si imaginative pentru ei, decat strangerea jucariilor)

DISCIPLINA

Desi a fost lasata la urma, disciplina reprezinta, in general, cel mai emotional subiect, in discutiile pe care le am cu parintii – a trage sau nu o „chelfaneala” ca si pedeapsa, sau a impune niste limite.
Propria mea convingere este : fara violenta, intotdeauna. Prin folosirea sa, copilul ar deduce ca violenta este o unealta pentru a obtine ceea ce vrea.
Cred, de asemenea, ca acest concept al disciplinei este prost inteles in societatea noastra. Ea este evaluata ca fiind egala cu regulile, instructiunie si pedeapsa. De fapt, cuvantul disciplina are aceeasi radacina cu cuvantul „discipol” si se refera la a educa sau a invata pe cineva, cel mai eficient invatator nefiind acela care tipa sau este violent, in afara cazului in care este vorba de Armata.
In viata obisnuita, educarea si invatarea sunt cele mai eficiente atunci cand vin din inima si sunt impartasite intr-o maniera blanda si respectuasa (plina de tact).
Copiii au nevoie sa stie care sunt limitele pe care sa nu le depaseasca si care sunt asteptarile fata de ei, in contextul familiei. Acest lucru ajuta la asigurarea unui sentiment al sigurantei, care cultiva un comportament calm. Insa, stabilirea acestor limite si indatoriri in cadrul familiei, poate fi transmisa intr-un mod iubitor si linistit, folosind arta comunicarii si a negocierii. Trasaturile de comunicare si negociere sunt, in mare parte, insusiri ale disciplinei.
Rolul vostru de parinte este de a va educa copilul prin exemplul propriu si prin intermediul cuvintelor, ceea ce le insufla, de fapt, dorinta de a deveni adulti puternici si iubitori.
Voi sunteti invatatorii, ei sunt elevii. Uneori ei sunt invatatorii iar voi, ca parinti, sunteti elevi.
Permiteti ca relatiile dintre voi (parinte/copil) sa fie atat de iubitoare si pline de ingrijire, precum au fost relatiile dintre Crist si discipolii sai.

(articol preluat si tradus de pe site-ul http://www.starchildglobal.com/)

Posted in Blog Respiratia Constienta.

One Comment

  1. Pingback: A fi parinte al unui copil Indigo/Cristal | Copii si Adulti INDIGO

Comments are closed.