Un nou inceput sau… doar Un alt inceput (de an scolar…)

           SHAUMBRA


INSPIRAND CONSTIINTA




Totul a inceput de la o simpla petrecere de…„pusti”…cu o zi inainte de inceperea scolilor… S-au intalnit adolescenti de 15 ani la unul dintre ei, acasa, fara stirea parintilor… S-au suparat vecinii si asa au aflat parintii ca… au baut, au fumat, au facut galagie…

Da, dorim sa-i facem pe copiiinostri constienti!…

Sa ii facem constienti siresponsabili.

Dar ce inseamna oare asta?

Sa ii incarcam cu fricilenoastre, cu credintele noastre?

In niciun caz!

In adancul inimii lor, parintii vor ca ei sa fie constienti, sa isi creeze calea… Sa isi aleaga experientele pe care le doresc…

Dar ii lasa cu adevarat sa faca asta?…

Sunt doar doua puncte din care oricine poate actiona: din frica sau din iubire. Din frica de schimbare, de nou, de necunoscut, sau din iubire fata de tine, ca fiinta suverana, din iubire fata de viata ta, fata de viata, in general…

Da, s-au suparat vecinii…
Reflectand la toate problemele create de copiii de azi, fiind si eu, parinte, la randul meu, mi-am amintit ca la ultimele cursuri pe care le-am frecventat, am fost invitata sa ma misc, sa cant, sa strig, sa dau drumul energiei si s-o las sa curga…dar acesti copii au voie sa faca asta?…Pe ei nu trebuie sa-i invete nimeni, in mod special!…Ei o pot face  natural, doar daca parintii, educatorii, profesorii ii lasa, ii inteleg si nu-i invata sa-si reprime acest lucru…
Oare dorim ca acesti copii sa setransforme in adultii de astazi?… Frustrati, blocati si cu alte cuvinte, bolnavi fizic?…
Eu nu doresc acest lucru, pentrucopilul meu si de aceea simt nevoia sa impartasesc cu voi acest lucru.
Copiii „nu au voie” sa tipe in casa, pe strada sau la scoala…
Dar  unde ar putea, unde ar avea voie sa reverse diverse emotii? Unde???
Da, adultii le spun sa le inhibe, pentru ca asa au facut si ei dar, unde au ajuns facand asa?…   
Cred ca cel mai bun lucru pe caream putea sa-l facem pentru copiii nostri ar fi sa le cream spatiul pentru a ficeea ce sunt, iar noi sa invatam de la ei, sa ne permitem sa ne transformam si noiodata cu ei, in loc de a-i transforma pe ei in… „zombi”.
Asta nu ai voie, asta nu ai voie, asta nu… dar ce au voie? Oare ne auzim, cand le spunem asta?!…
Nu cred ca este cazul sa ne luptam cu ei pentru a-i baga in tipare, asa cum s-a procedat pana acum, rezultand adultii de azi. Cu cat vom incerca mai tare sa-i schimbam, fortandu-i sa se conformeze, cu atat ei se vor manifesta mai violent.
Putem, insa, sa ii sustinem?Putem sa ii iubim cu adevarat? Sa ii iubim la fel ca in prima zi in care i-am tinut in brate? Cu aceeasi recunostinta si iubire?
Cu cat vor simti mai mult acest lucru, poate vom reusi sa gasim impreuna cai usoare de a face schimbarea catre o societate libera si echilibrata, in care omul sa poata experimenta, cu adevarat, nu doar sa se incadreze in niste tipare. Cred ca acest lucru incearca sa ne invete copiii nostri, pe noi.
Sper ca ei si noi ,vom gasi calea impreuna.
Da, vecinii au fost deranjati…si s-au plans, asa cum oamenii se plang ca e foarte cald afara… desi au aer conditionat in masina, acasa, la serviciu… dar, daca toata lumea se plange de ceva, de ce sa nu ne plangem?!!!..
Oare au vrut sa se odihneasca toata sambata si nu au putut, sau, in principiu, trebuie sa fie liniste…
Cand si unde avem voie sa manifestam ceea ce simtim? „Nu se cade” sa tipam, sa bem, sa fumam, sa plangem…
Ne-am intrebat vreodata daca, nu cumva, acesti copii se manifesta asa pentru ca nu stiu cum sa ne trezesca,altfel?
Desi, la randul meu, sunt provocata prin copilul meu, in cele mai adanci credinte si tipare, de fiecare data, incerc sa  nu-i judec pe acesti copii. Ii onorez si ii iubesc asa cum sunt si incerc sa invat de la ei, intelegand ca, de fapt, cu riscul de a avea experiente neplacute, au venit aici cu dorinta ferma de a schimba lucrurile.
In plus, toti sunt la fel… De ce oare? Pentru ca unul singur nu putea sa faca schimbarea unei intregi societati!… Dar eu, vreau cu adevarat schimbare, sau doar o noua generatie de parinti care vor spune: “noi vrem sa dormim in continuare?!”
Da, cand apare frica sau neincrederea, este mai usor sa incerci sa scapi de ea. Cum? Zavoresti usi dupa usi in fata ei… Care sunt usile?  Tutunul, bautura, drogurile… asta este rezultatul reprimarii emotiilor, din cauza imposibilitatii adaptarii in cadrul unei societati strambe  si al lipsei unei educatii pline de compasiune, prin care ar putea sa stie ca au si alte optiuni de a-si folosi energia debordanta, intr-un mod constructiv.
Toate aceste substante, indeosebi cele halucinogene, determina iesirea sufletului din corp si…gata, totul este „OK”, am scapat de suferinta….
Da, acesti copii se ascund,iesind din corp.
Totusi, exista o solutie simpla de a depasi aceasta frica… Solutia este de sta cu ea, de a recunoaste ca este parte din tine, ca iti apartine, ca este ok ceea ce simti.
Le putem spune acest lucru si copiilor nostri: Invita frica, stai cu ea, respira cu ea. Astfel, incet, incet o vei dizolva. Cu cat te lupti mai mult cu ea, cu cat inchizi usi peste usi in fata ei, cu atat ea va lovi mai tare, pentru a fi recunoscuta si acceptata.
Acesti copii sunt, uneori,coplesiti de frica, pentru ca ei absorb toate energiile si fricile noastre, ale societatii, ale constiintei de masa.
Miscarea, rasul, tipatul, pot dizolva frica. Consumul de apa misca frica… Sunt modalitati simple de a o intampina, de a o transforma…
Dar, de departe, modalitatea cea mai simpla, insa  si cea mai provocatoare, este de a ne schimba pe noi, de a depasi stupoarea provocata de reactiile lor si a le descifra mesajul pe care ei incearca sa ni-l transmita.


Cu mult drag, Mirela –trairi, sentimente, experiente si constientizari ale lunii Septembrie 2010


In continuare, am selectat pentru voi, cateva citate deosebite si edificatoare, extrase dintr-o carte minunata,care, speram ca, in urmatorii ani va fi publicta si in limba romana. Cartea se numeste „Un nou concept privind invatarea” (cu sensul de educatie), cu subtitlul metaforic „A pune caruta inaintea boilor”, carte scrisa de Russel Ackoff si Daniel Greenberg   (

in engl. Turning Learning Right Side Up – PuttingEducation Back on Track):
                                                  Motto
  „Eu văd educaţia ca pe o călăuză ce scoate la lumină
ceea cesălăşluieşte deja în sufletul elevului…
Plantareaa ceva ce nu se găsea, de la început, acolo…
eu nu onumesc educaţie, ci instruire.”             Muriel Spark

„De exemplu, dicţionarul American Heritage Dictionary defineşte educaţia ca pe „acţiunea sau procesul de împărtăşire a cunoştinţelor sau abilităţilor; instruire sistematică; predare;…şcolarizare”. Cât de mult se abate aceastădefiniţie comună a termenului de la semnificaţia sa originală, se poate vedeaîn dicţionarul Oxford English Dictionary,care începe cu definiţia „procesul de a nutri, de a clădi” şi se referă laverbul latin educere, din care aderivat termenul englezesc, şi care înseamnă „a călăuzi”, „a scoate la lumină”,„ a extrage”, „a trage în faţă”.

De altfel, acesta şi este înţelesul pe care l-auavut în vedere filozofii greci.
Pentru ei, educaţia însemna unproces de-o viaţă de aducere la lumină, dinlăuntrul fiecărui om, a întreguluipotenţial ce sălăşluieşte în el. De unde anume vine acest potenţial, era ochestiune mitică, iar, pentru noi, a rămas, până astăzi, un mister.”

.”…educaţia, prin însăşinatura ei, nu este un proces limitat la, sau care gravitează, în primul rând,în jurul copilăriei. Ea reprezintă un proiect ce durează o viaţă întreagă şieste un proces amplificat de un mediu care sprijină – sau, mai exact, „hrăneşte– până la cel mai înalt nivel posibil, aspiraţia fiecărui om de „a se descoperipe sine”, pe parcursul vieţii sale”.
„O altă problemă ce trebuie să ne dea de gânditeste următoarea întrebare: De ce, în societatea noastră, copiii au fostseparaţi ca fiind obiectul primar al educaţiei? Aşa a fost dintotdeauna? Dacănu, cum s-a ajuns la asta şi care este perspectiva pentru viitor? Îndeosebi,este această schimbare legată de migrarea termenului de educaţie de la„călăuzire” la „şcolarizare”?”

„Societatea noastră a păşit acum într-o altă eră, numită, printre altele,era post-industrială. Sistemul educaţional trebuia, însă, să se adaptezeacestei transformări. Poate că esenţa acestei transformări a fost cel mai binecaptată de către Einstein, cand a scris: „Ar trebui să ne ferim să le predicămtinerilor succesul, în forma sa obişnuită, ca un scop principal în viaţă.Motivaţia cea mai importantă pentru munca în şcoală şi în viaţă este plăcereade a munci, satisfacţia rezultatelor muncii noastre şi conştientizarea valoriiacestor rezultate pentru comunitate.” O astfel de declaraţie universală puteafi făcută numai într-o lume post-industrială.”

„Educaţia este un lucru admirabil, dar e bine
să ne amintim, din când în când, că nimic,
din ceea ce merită învăţat, nu poate fi predat. „
Oscar Wilde
Despre predare si invatare

„Învăţământul tradiţional puneaccentul pe predare şi nu pe învăţare. Presupune, în mod incorect, căfiecărei măsuri de predare îi corespunde o măsură de învăţare din partea celuicăruia i se predă. Cu toate acestea, cele mai multe lucruri pe care le învăţămînainte, în timpul şi după terminarea şcolii, le învăţăm fără ca cineva să nile predea. Copilul învaţă lucruri fundamentale, cum ar fi mersul, vorbitul,mâncatul, îmbrăcatul şi aşa mai departe, fără să-i fie predate. Adulţii învaţădespre lucrurile cu care au de-a face, la locul de muncă sau de recreere, pemăsură ce se lovesc de ele. Aproape tot ce se învaţă în sălile de clasă, seuită, iar cea mai mare parte din ceea ce ne aducem aminte, este irelevant.”
„În cele mai multe şcoli, memorarea este confundată cu învăţarea. Cea maimare parte din ce se ţine minte, se ţine minte pentru scurt timp, iar, maiapoi, se uită. (Câţi îşi mai amintesc cum se extrage o rădăcină pătrată saule-a trebuit vreodată să ştie?). Mai mult decât atât, până şi copiii mici îşidau seama de faptul că majoritatea lucrurilor care li se cer la şcoală pot fimai bine făcute cu calculatorul, cu aparatele de înregistrat, cu camera foto şiaşa mai departe. Ei sunt trataţi ca nişte bieţi suplinitori ai acestor maşinişi instrumente. De ce ar trebui copiii – sau chiar şi adulţii – să fie nevoiţisă facă ceva ce computerele, sau alte echipamente de acest fel, pot face multmai bine decât ei? De ce nu se concentrează învăţământul pe ceea ce oamenii potface mai bine decât maşinile şi instrumentele pe care le-au creat?”
„Dacă întrebi dascălii cine
Posted in Blog Respiratia Constienta.